I / inclāresco
verb intransitive

inclāresco

2nd PP in-clārescere · 3rd PP in-clārescrŭi · conj. 3rd
to become clear; light
Lit., to become clear or light (late Lat.): ubi primum dies inclaruit, Amm. 25, 1, 1. —
to become famous; celebrated figuratively
Trop., to become famous or celebrated (postAug.): docendi genere maxime inclaruit, Suet. Gramm. 17; cf. ib. 18: neque mea fortuna neque tua gloria inclaruisset, Tac. A. 12, 37; Plin. 35, 11, 40, § 130: in auro caelando, id. 33, 12, 55, § 154: quae artes pluribus inclaruere exemplis, id. 7, 37, 38, § 125.